Masuri impotriva plantelor producatoare de polen alergen
2008-11-25 10:30:15
Măsuri împotriva plantelor producătoare de polen alergen
15.01.2008
Ecosistemul oraşului Timişoara este unul în continuă schimbare din cauza creşterii suprafeţei construite, crescând în acest mod riscul poluării atmosferice şi a favorizării creşterii temperaturii medii anuale pe fondul creşterii globale.
Pentru a se adopta măsuri, inclusiv administrative, de îmbunătăţire a microclimatului urbei, de scădere a poluării, Primăria Municipiului Timişoara a realizat pe parcursul mai multor ani studii de cercetare ştiinţifice necesare unor decizii bine fundamentate.
Din gama largă de poluanţi atmosferici care afectează sănătatea oamenilor - fum, praf, pesticide, particule biotice - grăuncioarele de polen sunt cele mai alergene.
Cea mai frecventă manifestare a alergiei la polen este rinita alergică sezonieră manifestată prin strănut, prurit nazal, congestie nazală, la care se pot adăuga şi conjunctivită alergică manifestată prin lăcrimare, prurit şi chiar astm bronşic, aceste alergii afectând sever calitatea vieţii cetăţenilor.
Speciile producătoare de polen alergen identificat în aer au fost de 17: platan, dud, urzică, stejar, mesteacăn, carpen, salcie, tei, Gramineae, Ambrosia artemisiifolia etc.
Principalul poluator aerobiologic este polenul de Ambrosia artemisiifolia (floarea pustei, iarba pârloagelor), plantă ce face parte din categoria „plantelor rele", de carantină. La ora actuală, din cauza extinderii oraşului, a lucrărilor în construcţii, aceasta se află într-o expansiune alarmantă, instalându-se uşor pe terenurile lăsate în paragină, pe locurile virane, pe şantiere, printre ruine şi dărâmături, pe marginea şoselelor, în gunoaie.
Ambrosia artemisiifolia (floarea pustei) este o plantă unisexuat monoică, pe acelaşi individ se găsesc flori bărbăteşti şi flori femeieşti, existând exemplare pe care se găsesc doar flori bărbăteşti în cantităţi impresionante. Florile bărbăteşti, purtătoare de polen, ce produc poluarea aerobiologică, apar în luna iulie, începând să emită polen din august, apogeul fiind atins în luna septembrie şi se încheie la începutul lunii octombrie.
Observaţiile din teren au relevat capacitatea invazivă a plantei, ea fiind găsită în: incinta parcului Spitalului Victor Babeş, cimitire (mai ales în Calea Şagului), împrejurul blocurilor de locuinţe din Dâmboviţei, Steaua, Bulevardul Sudului, Calea Buziaşului, Calea Bogdăneştilor, Bulevardul Liviu Rebreanu, Calea Lugojului, Pestalozzi etc.
Ambrosia artemisiifolia produce şi răspândeşte mai mult polen decât toate celelalte plante ierboase anemofile luate în ansamblu, o plantă poate produce până la 2,5 miliarde granule de polen pe zi. Polenul aeropurtat poate interacţiona cu alte componente ale mediului, acţionând sinergic, putând determina creşterea riscurilor de îmbolnăviri. Încălzirea şi mărirea concentraţiilor de CO2 atmosferic duce la creşterea producţiei de polen la Ambrosia artemisiifolia prin dezvoltarea unui număr mai mare de inflorescenţe per plantă.
S-a constatat că aminoacidul care se găseşte în cantitatea cea mai mare în Ambrosia artemisiifolia este histidina, ce se transformă în histamină şi se află la originea manifestărilor alergice, agravând alergia respiratorie. De asemenea este posibil să acţioneze în mod egal cu acidul ambrosic (compus particular iritant) la dermatozele de contact.
În grăunciorul de polen al Ambrosia artemisiifolia au fost găsiţi 14 alergeni diferiţi din care majori sunt AgE şi AgK. De asemenea porfirina, citocromul c şi anumite enzime conţinute în grăunciorul de polen se pot comporta şi ele ca alergeni. Porfirina, prezentă şi în alte plante alergogene, explică sensibilitatea crescută a pacienţilor alergici la Ambrosia, asociată cu Artemisia, Helianthus etc. Severitatea simptomelor variază de la individ la individ. Alergia provocată de polenul de la Ambrosia artemisiifolia este adesea complicată de fenomene infecţioase ca sinuzitele purulente şi otitele, aceasta ducând la scăderea capacităţii de muncă, disconfort, scăderea imunităţii etc.
Planta poate fi stârpită prin mai multe mijloace aflate la îndemâna comunităţilor şi anume: metode mecanice, chimice şi biologice. Toate aceste metode sunt indicate a fi aplicate înainte de înflorirea plantei.
În acest sens, Primăria Municipiului Timişoara continuă programul început în 2006 de stârpire a acestei plante prin: cosire repetată, pentru ca această plantă să nu ajungă la maturitate şi să înflorească, erbicidare totală, extragerea rădăcinilor etc.
Pe această cale, Primăria Municipiului Timişoara face apel către cetăţeni să îşi cosească periodic zona verde din faţa imobilelor şi să îşi cureţe grădinile de buruieni pentru a nu permite apariţia florii pustei al cărui polen determină apariţia a numeroase infecţii şi alergii, afectând starea de sănătate a populaţiei.
Birou Relaţii Publice